Dați-mi, vă rog foarte frumos, o poezie.

Dați-mi o listă de poeți, unii noi, pe care nu îi știu, capabili să aducă viața de pe unde o fi ea plecată.

Am căutat aiurea pe eMag 54 de minute. Știați că sunt poezii pe eMag?

Sunt. O listă imensă din care nu știu ce să aleg. 11753 de titluri din care am sortat cu ridicare prin easyBox și o librărie anume – ca să vină toate grămadă, și am ajuns la 4823 de rezultate. O grămadă de Eminescu, Arghezi și Labiș. Și alții pe care nu îi cunosc.

Dați-mi niște poeți care să fie exact cum a fost Blaga, când l-am citit eu prima dată prin clasa a 9-a de mi-a zguduit tot universul. Sau ca Nichita – un inventator de lumi paralele prin care cuvintele zboară atât de natural și dintr-o dată, ba se lovesc și sângerează, ba înmuguresc și renasc. Sau măcar un Sorescu, dacă tot e mai amar anul ăsta.

Dați-mi niște poezii care să îmi dea înapoi mintea aia de pe vremea când înțelegeam limba. Uneori îmi lipsesc așa de tare că îmi vine să mi le scriu singură. Dar jur că nu mai pot, că uite, nu mai am suflet.

E greu fără suflet. Unde nu e suflet, nu e nici răbdare pentru că nu e nici timp. E ca într-un banc prost pe care îl ascultăm cu atenție și la final nu râde nimeni.

În ultimii 20 de ani s-au scris, probabil, milioane de versuri. Unele, cu siguranță, foarte bune. Nu le mai țineți ascunse, dați și celor ca mine.

Prețul unei cărți de poezii, dacă nu e un poet consacrat, variază între 10 și 20 de lei, știați? Atâta costă sufletul, e ieftin ca braga. Dar e atât de greu să găsești unul cu care să rezonezi, aici e problema. Ce să cumperi din miile de titluri împrăștiate pe internet? Unde să cauți?

Îmi e tare dor și de o bibliotecă. N-am mai călcat într-una din 2006, de când am terminat facultatea. Îmi e dor să răsfoiesc o carte înainte să mă decid dacă vreau să o citesc sau nu. Și de miros. În bibliotecă e mai ușor să găsești niște poeți buni decât așa, în librărie, unde îi așează după criterii dubioase de nu te împiedici niciodată de ei.

Azi sunt cam așa, ca Pan înainte să moară :

“Sunt singur şi sunt plin de scai.
Am stăpânit cândva un cer de stele
şi lumilor
eu le cântam din nai.
Nimicul îşi încoardă struna.
Azi nu străbate-n grota mea
nici un străin,
doar salamandrele pestrite vin
şi câteodată:

Luna. “

Și ieri și alaltăieri a fost la fel. Și luna și anul ăsta.

Și – am obosit de toate problemele reale și am nevoie de alte lumi.

Dați-mi, vă rog, o poezie.