Îmi spuneai că eu nu renunț niciodată,
Că dacă-mi pun ceva în cap fac orice până iasă
Și-am crezut că e un compliment
Dar nu,
era o provocare
Să faci tot ce poți ca să afli
dacă până la urmă cedez
și dacă neputința mă doare.
Să vezi dacă sunt om …
Și-am fost! 
Nu praf de stele, nu apă sau vânt
Am fost un simplu om de pământ.
Și-am renunțat să mai încerc și să sper
Și-apoi te-ai mirat: “cum adică ?! Și eu de la cine mai cer?”
Ai câștigat! am renunțat și nu pricep
De ce reacționezi ca la un eșec
E ce ți-ai dorit, ai învins!
Bătălia e definitiv câștigată
Sărbătorește și lasă
jucăria iremediabil stricată.

Așa e jocul cu oamenii simpli, de pământ
Se destramă și pier,
Renasc apă sau vânt
Nu-i mai cuprinzi, nu-i mai poți fereca
Nu mai au nimic din care să dea.

Și ghici ce? Mi-a spus cineva recent
Că aș avea extrem de multă răbdare
Și iar am crezut că e un compliment
Dar mi-am adus aminte
Că poate fi doar o nouă provocare