M-am trezit dimineață și mi-am udat repede plantele, înainte ca soarele să devină prea puternic. Apoi am adunat niște salată verde, varză kale, niște vârfuri de lobodă sălbatică , pătrunjel,  o frunză de busuioc, niște frunze de ceapă,  și cu un avocado pe care l-am avut în frigider, niște măsline și un strop de oțet balsamic, am încropit o salată fabuloasă pe care am savurat-o în tihnă,  alături de motanul Tobi. E minunat să poți consuma legume cu adevărat proaspete, crescute natural chiar de mâna ta. Voi cum v-ați început ziua?

Cam așa ar suna scriptul unui story, dacă aș fi o influensăriță. Dar nu sunt.  Din fericire, nu trebuie să mă vedeți în pijamale, cocoșată, cu ochii bulbucați de somn și țigara în gură,  cotrobăind prin ghivece. 

Însă azi chiar m-am trezit, am udat plantele, am adunat niște frunze și am savurat o salată împreună cu Tobi. Și m-am gândit toată ziua la salata aceea, la cât a fost de bună și la ce minune e să o vezi crescând.

Aș recomanda oricui să crească plante, că sunt așa de multe lucruri de învățat despre viață, doar privindu-le. E fascinant să vezi cum dintr-o sămânță firavă pe care abia o observi, răsare ceva și crește. Și cum, pe măsură ce crește,  pământul nu se împuținează! Ce vrăjitorie e asta, să crești și să nu scadă din altă parte? Asta e super-puterea vieții.

Pământul ne dă atât de multe, și îi lăsăm tot mai puțin înapoi. E interesant și procesul prin care plantele devin din nou, pământ. De exemplu, o plantă de roșii, în 4-5 luni ajunge foarte înaltă iar tulpina devine lemnoasă. Și durează mai bine de un an, poate doi, până când se descompune complet și redevine pământ.

Solul e extrem de important. De bogăția lui, care nu se vede cu ochiul liber, depinde bogăția și sănătatea tuturor ființelor vii.

Și solul sărăcește când perturbăm ciclul natural prin viața noastră modernă ultra-organizată. De exemplu, când îl lăsăm gol, în soare, se arde și devine sterp. Dar noi facem asta, de multe ori, pentru că vrem să fie curat. Buruienile interferează negativ cu standardele noastre de viață. Le smulgem și le ducem departe, poate chiar la gunoi. Resturile biodegradabile din gospodăriile noastre ajung în zone special amenajate, unde sunt procesate astfel încât să iasă tot ce mai e organic în ele. Că orice a fost vreodată viu, la un moment-dat se împute și ne deranjează. Apoi, când folosim solul industrial pentru producerea de hrană,  nu avem răbdare să îi respectăm timpul de regenerare. Folosim substanțe de creștere accelerată care să stoarcă toți nutrienții și să îl transforme în deșert.

E o modă acum să căutăm produse bio. Dar realitatea este că devine tot mai complicat să crești produse bio din cauza sărăcirii solului, a schimbărilor drastice de temperatură și a dăunătorilor.

După capul meu prost, o legumă nu ar trebui catalogată drept bio sau ne-bio. În primul rând ar trebui să treacă niște teste pe care,de altfel, ar trebui să le treacă orice aliment: să nu fie toxică. Chiar și atunci când se folosesc produse chimice, plantele au o capacitate extraordinară de filtrare, motiv pentru care, legumele astfel obținute, de cele mai multe ori nu sunt toxice.  Dar pe lângă asta, clasificarea și prețul legumelor ar trebui să fie pe baza nutrienților pe care îi conțin. Ca și mâncarea procesată, și legumele, în funcție de sol și de alți factori, pot fi lipsite de nutrienți. Și atunci, degeaba sunt bio.

Anumite carențe din sol se traduc automat în îmbolnăvirea plantei sau a rodului – devine evident că e o problemă acolo. De exemplu, lipsa de calciu va genera pete negre pe roșii și le vei arunca. Dar alte carențe nu sunt la fel de evidente.

Din lipsă de nutrienți plantele nu se dezvoltă armonios și nici legumele pe care le produc nu vor avea un aspect prea grozav. Dar ne-am obișnuit să zicem că e ok, dacă sunt bio e normal să fie mai amărâte,  că n-au steroizi. Și da, e normal, ce nu e normal e să crezi că e bine pentru tine să mănânci legume lipsite de nutrienți.

Iar când îți crești tu legumele și, ca mine, mănânci o salată crescută cu mâna ta, satisfacția e și mai mare. Cu siguranță e cea mai bună salată din univers! Chiar e! 

Dar asta nu înseamnă că e realmente sănătoasă – în realitate habar nu ai cât e de sănătoasă, că doar nu o duci la laborator. E complicat să știi,  pentru fiecare specie în parte, ce nevoi are și în ce cantități,  așa încât să poți tu suplini optim toate cele necesare. Nu suntem toți horticultori, cresterea plantelor la modul profesionist e o știință foarte complexă.

Omenirea cultivă hrană de atâta vreme pe încercate. Abia acum avem cu adevărat mijloace să măsurăm precis calitatea solului, a apei, să putem crea microclimate perfecte și să dozăm corespunzător toate substanțele necesare, la scară largă,  în sere imense. Până nu de mult n-am avut asemenea posibilități, însă ritmul lent de producție a ajutat foarte mult la păstrarea calității hrănei.

Acum, după secole de experimente, solul a ajuns sărac. De aceea, uneori pot fi mai sănătoase produsele crescute artificial, în medii controlate, decât cele care îți cresc ție cum dă Domnu’,  în ghiveci sau în grădina din cartier care, la bază, e un morman de balast.

Poate că pare o contradicție acest text care la început v-a zis să creșteți plante, iar acum v-a zis că nu-i sigur că vor fi și sănătoase. Dar nu e. Creșterea plantelor ne ajută să înțelegem un pic mai bine ciclurile vieții,  echilibrul ei fragil, complexitatea și efortul necesar pentru a avea ce băga în gură, vrăjirea și desvrăjirea.

Și mai presus de atât, ne învăță lucruri esențiale despre grijă, lucruri pe care, ulterior, le putem aplica în alte domenii sociale, că nu suntem chiar așa de diferiți, noi oamenii, de plante.

Plantele cresc și cu și fără grija altora. Cu toată grija din lume, nu poți convinge o sămânță să germineze. Cu tot efortul tău de a elimina buruienile, ele tot se vor încăpățâna să crească,  mai repede și mai viguros decât plantele pe care le îngrijești.

Există grijă sănătoasă și grijă ucigașă. Cred că majoritatea plantelor mor mai degrabă din exces de grijă decât din lipsa ei ori a condițiilor vitrege. Hai că îi pun niște îngrăşământ, că parcă n-a mai crescut de ieri. Stai că o mut în soare, poate se simte și mai bine. O mut într-un ghiveci mai mare. E cam palidă, deși am udat-o, hai că mai pun un pic. I-o fi frig, o pun lângă calorifer. O tund un pic. Înțelegeți ideea. Și la fel e și cu oamenii.

De aceea, o salată cumpărată e doar o salată, pe când,  o salată crescută de tine e o lume întreagă.